Despre dependente

Momentul in care dependenta psihica pentru o substanta sau un comportament se instaleaza este si momentul in care cresterea emotionala este intrerupta. Explicatia este destul de simpla. Orice emotie negativa apare, ajunge sa fie mediata, evitata, inlaturata, prin intermediul adictiei. Un elev care se simte plictisit la scoala va avea un plus de energie la gandul ca in pauza va fuma tutun sau ca in weekend va merge la o petrecere unde se consumă, un angajat care are o zi proasta la munca si este dezamagit, sau simte frustrare, va avea o stare mai buna in urma gandului ca dupa munca va consuma o substanta care il va relaxa sau va juca la pacanele, o adolescenta care se simte respinsa de prietenele ei va avea o stare mai buna la gandul ca poate consuma o substanta care o va ajuta sa se simta mai bine, un copil care trebuie sa faca teme desi nu are nici o motivatie intrinseca, stiind ca dupa teme se va juca un joc online (exista jocuri extrem de adictive) va reusi sa le termine. Adictia incepe inaintea consumului, gandul ca va urma o relaxare rapida si sigura deja relaxeaza, iar momentul in care apare si consumul sau comportamentul adictiv solidifica ”succesul” adictiei. Acesta este procesul prin care emotiile negative pe care le experimenteaza ajung sa fie depasite cu astfel de mecanisme si nu prin resurse interne proprii sau prin activitati sanogene. Ajung in terapie adulti tineri, maturi, sau varstnici cu dependente, cu o varsta emotionala situata cu mult sub varsta fiziologica si aceste doua instante trebuie egalizate. Daca cineva a avut debutul adictiei la varsta de 14 ani si se prezinta in terapie la 40 de ani, trebuie tinut cont ca abordarea terapeutica sa vizeze reluarea progresului emotional. ”Imbatranirea” emotionala a persoanei cu dependenta este esentiala, stadiul ”Peter Pan” trebuie depasit pentru ca forta adictiei sa scada. Unul din primele lucruri care trebuie tintit in terapie este dezactivarea minciunii care este extrem de prezenta la persoanele cu adictii, este ca tusea in gripa, ca un simptom, si care este cu adevarat un mecanism care tine de o varsta emotionala fragila. ”Imbatranirea” emotionala trebuie sa tinteasca capacitatea de a isi recunoaste si exprima emoțiile, de a se uita la consecintele actiunilor lor si de a le pune in balanța, de a forma si întreține relatii sănătoase, trebuie sa urmareasca flexibilizarea psihologica, asumarea responsabilitatii faptelor si greșelilor, sa ajunga sa stie ca nu sunt atotștiutori, sa ajunga sa caute învățare si creștere in orice oportunitate, sa caute sa vada si punctul de vedere al celorlalți, sa devina rezilienti, sa invete sa isi gestioneze stresul si conflictele intr-o maniera sanatoasa, sa dobandeasca un ton emotional calm, sa capete credinta in ei, sa devina abordabili si empatici si in cele din urma sa nu ia viata FOARTE in serios si sa isi dezvolte simtul umorului. Cu cat dependenta psihica a aparut mai devreme, cu atat riscul de dependenta este mai mare si forta adictiei va fi mai mare. Sa faci fata unei adictii, la varsta de 40 de ani, cu o forta emotionala de 14 ani este o lupta inegala si de aceea omul cu dependenta are nevoie de ajutorul celor in jur.