Despre dependente

Gestionarea furiei inseamna mai degraba prevenirea aparitiei ei, deoarece in momentul in care ea s-a produs, deja este tarziu pentru a o mai gestiona. Cand cineva exprima furie, el sau ea nu se mai folosește de partea ganditoare a creierului (de cortex), ci de centrul limbic al creierului. In cadrul sistemului limbic se afla o structura mica numita amigdala, un fel de depozit pentru amintiri emoționale, o zona de asemenea, responsabila pentru reacțiile noastre naturale de supravietuire de „lupta sau fugi”.

Cand copii fac ceva ce enerveaza, informatiile care vin catre parinti trec prin amigdala unde se ia decizia de a trimite datele catre zona limbică sau a cortexului creierului. Daca datele primite declanseaza suficienta incarcatura emotionala, amigdala este “preferata”, ceea ce înseamnă că datele vor fi transmise sistemului limbic determinând persoana sa reacționeze folosind partea inferioara a creierului. Este important sa oferim copiilor sansa de a se folosi cat mai mult de creierul superior al adultului pentru a si-l putea dezvolta sanatos pe al lor.

Asadar, cum sa prevenim aceasta combinatie automata de forte neurologice care apare atunci cand ne enervam:

1. Detectarea tiparului de escaladare a furiei. Inventariaza-ti momentele in care apare furia in relatia cu copilul tau, in ce context, care sunt lucrurile care te enerveaza puternic si care sunt momentele in care simti ca pierzi controlul. De cele mai multe ori, ne infurie aceleasi lucruri si poate in aceleasi momente.
2. Identificarea momentului cheie. Si in tratamentul adictiilor cand lucram la prevenirea recaderilor ajutam oamenii sa identifice, sa surpinda momentul cheie in care recaderea bate la usa. Recaderea nu se intampla niciodata din senin ci exista niste etape premergatoare, care daca sunt surprinse la timp pot opri recaderea. In acelasi fel, furia poate fi prevenita detectand din timp acele elemente premergatoare aparitiei ei. De exemplu, plansul copilului obosit, rugamintile repetate, hiperactivitatea etc. care se pot suprapune peste oboseala, stresul, foamea sau emotiile negative ale parintelui. Identificand constient momentul cheie, te poti folosi in continuare de cortex pentru a gasi solutii mai bune de gestionare. In acest moment poate ajuta un exercitiu de calmare, de respiratie constienta sau de deturnare a atentiei.
3. Acceptarea copilului ca fiind o entitate separata, avand propriile nevoi si dorinte, propriul ritm, propria exprimare in mediu, precum si propriul temperament innascut si poate diferit de al nostru. A te infuria repetat, pe un copil care este temperamental activ, este epuizant pentru ambele parti.
4. Impuneti singur regula, ca abuzul fizic sau psihologic nu este permis. Emiteti propriul comunicat de presa in care sa fie specificat cu litere mari acest lucru. Educatia parentala bazata pe frica fizica sau verbala afecteaza dezvoltarea sanatoasa a copilului.
5. Nu te biciui. Daca totusi furia reuseste sa treaca de filtrul gandirii incearca sa inveti din ce s-a intamplat, in acelasi mod in care o persoana dependenta invata, sau ar trebui sa invete, din recaderi. Si in adictii recaderile fac parte din procesul recuperarii. Foloseste-te de reparatie in relatia cu copilul si fii mai preventiv data viitoare.

Furia este un act scurt de nebunie, este opusul intelepciunii si de regula are o finalitate cruda atat pe termen scurt cat si, posibil, pe termen lung asupra copiilor. Antreneaza-te sa detectezi momentul cheie in care poti deturna recaderea in furie.