Despre dependente

Este o intrebare primita de la o platforma jurnalistica.

Nu exista o singura paradigma pentru dezvoltarea unei adictii. Fiecare persoana care dezvolta o adictie are propriul traseu. Sunt mai multe modele care conceptualizeaza adictia in mod diferit, fie de slabiciune personala, fie de deficienta biologica, fie psihologica, fie de tulburare de invatare, fie de boala, fie genetica samd.

Majoritatea specialistilor sunt adeptii paradigmei bio-psiho-sociale. Ca sa evaluam corect o persoana cu probleme legate de consumul de alcool, trebuie sa ne uitam la intregul spectru: biologic, psihologic si sociocultural cu impactul fiecaruia asupra adictiei. Fiecare persoana este unica si va avea o relatie unica cu obiectul adictiei iar evaluarea trebuie sa tina cont de acest aspect.

Avem o componenta genetica puternica in adictii, unii oameni au predispozitie biologica mai ales in felul in care circuitele de recompensa din creier raspund la o substanta si apar modificari la nivel de creier in urma unui comportament adictiv sustinut. Aici devine important de analizat care este substanta sau comportamentul ales, in functiie de proprietatile lui, de beneficiile lui si de felul in care afecteaza persoana, daca exista dependenta fizica, sevraj sau nu, samd.

Cand ne uitam la factorii psihologici ne uitam la ce a adus in lume beneficiarul, ca elemente de temperament inascut, ne uitam la elemente de comportament, de functionare emotionala, de tipare de gandire, elemente de rezilienta, de raspuns la stres, de relationare, de stiluri de atasament, tulburari precum depresie, anxietate, ADHD, trasaturi de personalitate antisociala, borderline, experiente adverse in copilarie, izolare, samd., incercand sa descoperim impreuna in ce fel adictia „a servit” adaptarii si functionarii individului. Care este constructia psiho-emotionala care a favorizat aparitia adictiei.

Factorii socioculturali sunt o alta componenta critica in a intelege adictia cuiva. Intr-o tara aflata pe primele locuri in lume la consumul de alcool, cu o cultura muzicala care canta consecvent despre cum alcoolul ne scapa de necazuri, unde mesele imbelsugate din povestile copilariei se udau cu vinuri alese, unde ospitalitatea nu poate fi vazuta separat de alcool, unde adictia este vazuta colectiv ca o lipsa de vointa, si unde nu exista o strategie nationala de preventie, ca atare si in familii se resimte acest lucru. Felul in care familia oglindeste si se raporteaza la consumul de alcool poate fi un factor protectiv sau de risc pentru adictie. Care era tiparul de consum in familie, existenta cazurilor de adictie in familie, care a fost influenta egalilor, care era modelul de consum in grupul social, cum este perceput alcoolul in comunitate, samd. sunt intrebari la care trebuie sa raspundem pentru a putea intelege tabloul adictiei persoanei.

Asadar vorbim mai degraba de interactiuni ale acestor 3 factori care pot declansa o adictie si nu de o „personalitate adictiva” sau „dopaminica” care predispune individul la o adictie.