Odata ce o persoana dezvolta o adictie la o substanta, creierul sau este reprogramat sa consume in ciuda consecintelor. In timp ce simptomele fizice ale adictiei pot disparea in urma unei dezintoxicari, situatiile sau emotiile legate de abuzul de substante pot declansa un craving/pofta chiar si dupa multi ani. Un pacient imi povestea recent cum simte pofta de consum in momentul in care vede o “bunaciune” pe strada. Creierul a facut imediat conexiunea intre excitarea pe care o simte la vederea unui stimul sexual si excitarea care ii era produsa in momentul in care consuma droguri. Daca persoana abstinenta nu constientizeaza felul in care creierul opereaza cu aceste conexiuni, si nu are instrumentele necesare pentru a face fata unei pofte, sansele de recadere sunt foarte mari.
Creierul uman este un organ complex care controleaza fiecare actiune voluntara sau involuntara pe care o facem. Chiar in timp ce cititi aceste randuri el are grija sa regleze multe procese din corp legate de inima, rata respiratiei, emotii, comportamente si luarea deciziilor. Partea din creier responsabila de adictie este sistemul limbic, cunoscut si ca sistemul de recompense al creierului si care este responsabil de producerea sentimentului de placere. Cand cineva consuma o substanta cu potential adictiv sistemul limbic elibereaza substante chimice care il fac sa se simta bine iar acest lucru incurajeaza comportamentul de consum. Nevoia coplesitoare, involuntara de a consuma substanta, indiferent de consecintele negative asociate, se datoreaza schimbarilor care au loc in sistemul de recompense al creierului, hranirea adictiei devenind prioritatea numarul unu. Acesta este momentul in care familia, prietenii, cei din jur, nu inteleg de ce persoana continua sa consume in ciuda problemelor generate de consum, se simt dezamagiti, personalizeaza foarte mult adictia, considerand gresit ca daca i-ar iubi nu ar mai consuma.
Activarea frecventa a sistemului de recompense poate conduce, la unele persoane, la adictie. Acest sistem este activat si in mod natural atunci cand facem lucruri care ne sunt placute, este o abilitate naturala de adaptare si supravietuire. De fiecare data cand ceva activeaza creierul, acesta presupune ca se intampla ceva necesar supravieturii, iar atunci creierul recompenseaza acel comportament creand sentimente de bine. Sa consumam apa atunci cand ne este sete activeaza sistemul de recompense, asa ca repetam acest comportament. Substantele adictive insa pacalesc sistemul limbic creand sentimente de placere pentru actiuni care sunt de fapt daunatoare.
Dopamina joaca un rol foarte important in sistemul de recompense. Dopamina este o substanta chimica din creier care trimite semnale catre sistemul limbic. Cand ajung in sistemul limbic, drogurile fie imita dopamina, fie provoaca o supra-productie de dopamina in creier.
Motivul pentru care comportamentele normale care ofera recompensa in creier precum sex, muzica, mancare (la majoritarea oamenilor) nu reprogrameaza creierul pentru repetitie adictiva, este din cauza ca ele produc nivele normale de dopamina.
Substantele cu potential adictiv insa (alcool, droguri, nicotina), pot produce pana la de 10 ori mai multa dopamina decat comportamentele recompensate natural. Consumul de droguri inunda neuroreceptorii cu dopamina, iar dupa uz continuu creierul uman nu mai este capabil sa produca nivele normale de dopamina, sistemul de recompense fiind capturat de droguri. Rezultatul la intrarea in abstinenta fiind „poftirea” drogului care sa restaureze nivelul de dopamina la cel cu care s-a obisnuit creierul. O persoana aflata in aceasta etapa nu mai este capabila sa se simta bine fara substanta.
Asadar, cand discutam de adictii trebuie sa tinem cont de potentialul adictiv al substantei, unele droguri actioneaza mai rapid, altele mai lent precum alcoolul, dar si de caracteristicile biologice, sociale si psihologice ale persoanei. Nu toate persoanele care consuma droguri devin dependente, nu toate persoanele care consuma alcool devin dependente, nu toate persoanele care fumeaza devin dependente. Ce face diferenta ? De la caz la caz. Factorii protectivi de care persoana a beneficiat in copilarie (familie suportiva, climat social stabil, integrare scolara), biologia personala cu aspecte care tin de toleranta la substanta, genetica familiei si foarte important caracteristicile psihologice ale persoanei (temperament, personalitate, rezilienta etc). De asemenea absenta traumelor, abuzurilor de natura emotionala, fizica sau sexuala pot proteja persoana de dezvoltarea unei dependente. Asa cum spune Gabor Mate, un bun autor in zona adictiilor, “The question is not, Why the addiction, but Why the pain ?”, cu alte cuvinte dezvoltam adictii ca sa uitam, sa amortim, sa aducem la tacere, traumele, abuzurile, nevoile, fricile si anxietatile, conflictele psihice cu care ne-am confruntat sau ne confruntam.
Despre dependente 