Despre dependente

Bun, bun, daca nici internarea nevoluntara nu ne ajuta, atunci ce ajuta in situatiile disperate in care se afla multe familii din aceasta tara fruntasa la consumul de alcool, drame tacute care se deruleaza la cativa metri de noi, in spatele unui perete de bloc, in casa de visavis, sau la etajul 7. Asa cum poti afla si singur de pe forumul Alcohelp (http://www.alcohelp.ro/forum/ ), solutia pronuntata de toti, atat a celor care au trecut prin dependenta cat si a celor care au trait alaturi de persoane cu probleme legate de consumul de alcool, o reprezinta iesirea din schema de codependenta si permiterea suportarii consecintelor de catre persoana dependenta. Forumistii nu se feresc sa afirme raspicat, si din proprie experienta, ca este necesara abandonarea persoanei dependente. Cognitiv usor de zis, afectiv greu de facut, iar solutiile administrative sunt si mai dificile. Dar, cata vreme persoana consumatoare este ridicata de jos, spalata, hranita, imbracata, pusa in pat, ajutata sa depaseasca raul/mahmureala, recuperata din baruri, scuzata la munca, in fata prietenilor, cata vreme consecintele abuzului de alcool sunt minimalizate de familie/partener se va intarzia mult declansarea unei schimbari iar consecintele fizice si psihice se vor agrava. O vorba din zona AA spune ca o persoana dependenta va putea sa constientizeze si sa isi doreasca schimbarea abia atunci cand va ajunge la “fundul sacului”. Cu alte cuvinte trebuie sa ajungi sa iti fie cat de rau posibil ca sa incepi sa urci spre vindecare. Cumva, sa atingi marginea rezistentei psihice/fizice/sociale. O problema este ca unii oameni nu reusesc sa se opreasca nici macar la acel fund de sac. Exista un studiu din Romania care spune ca cca 15.000 de oameni mor anual din cauza abuzului de alcool. Ca urmare, uman, societal vorbind, aceasta logica are scaparile ei.

Cred ca in abordarea familiala a problemelor legate de consumul de alcool este nevoie de parenting. Acel parenting ferm dar bland, in care compasiunea fata de persoana dependenta si autocompasiunea partenerului/membrilor familiei nu trebuie sa lipseasca. Membrii familiei/partenerul trebuie sa isi faca cunoscute asteptarile cu privire la comportamentul persoanei dependente si in acelasi timp sa il si informeze despre consecintele nerespectarii acordului. Discutiile de clarificare trebuie sa aiba loc doar atunci cand persoana dependenta nu este intoxicata, fara repros, fara ton ridicat exprimand clar si asertiv nevoile fiecaruia. Fiti siguri ca persoana dependenta intelege realitatea in care se afla, simte rusinea familiei, a comunitatii, resimte si intelege total consecintele abuzului de alcool asupra lui si a familiei, dar cu toate acestea ii este greu sa renunte la consum. La toate consecintele negative asociate consumului se adauga neputinta renuntarii care adanceste si mai tare spirala dependentei. Aici este nevoie de compasiune, fata de dificultatea persoanei dependente de a iesi din vortex, compasiune fata de omul care se ineaca. Pentru partener/membrii familiei, sa asisti neputincios la drama care are loc in fata ochilor este de asemenea si in egala masura de greu precum dependenta propriu-zisa pentru alcoolic. Cu toate acestea familia este concentrata in exclusivitate pe persoana dependenta.  In toate cazurile este absolut de recomandat ca familia sa fie cea care incepe intai consilierea. Nu doar ca psihoterapia intareste imunitatea, dar si ajuta familia sa inteleaga boala, sa isi inteleaga limitele, sa gestioneze stigma acestei boli si sa descopere ce ajuta si ce nu ajuta in relatia cu persoana dependenta. Este deja cliseu metafora mastii de siguranta din avion, dar nu imi vine altceva mai bun in cap. Este bine ca intai partenerul/familia sa se securizeze si sa dobandeasca control asupra ceea ce poate fi controlat si anume propria persoana.

Sfaturi pentru parintii care au un copil afectat de adictie.

1. Acceptarea propriilor limitelor. Cu atat mai mult daca vorbim de un „copil adult” trebuie sa intelegem ca nu putem rezolva adictia unei alte persoane daca persoana nu isi doreste. Nu are nimeni aceasta putere. Nu dvs. ati cauzat adictia si nu dvs. o puteti controla. Chiar si daca vorbim de un copil minor, daca intram intr-o logica a razboiului cu el/ea incercand sa impunem tratamentul, sau abstinenta, ne putem trezi ca pleaca de acasa in cele din urma.
2. Incercati sa intariti relatia si increderea cu cel afectat de adictie. Incercati sa aveti o comunicare buna, pozitiva, punand intrebari dar si ascultand foarte mult. Repet, ascultand foarte mult. Incercati sa descoperiti ce beneficii ii ofera consumul, ce nevoi acopera, in ce context apare consumul, cu cine. Evitati sa intrati in zona de prelegeri, critica samd., pentru ca nu functioneaza si se indeparteaza de dvs. Retineti ca recuperarea din adictii este un maraton, nu un sprint, si este nevoie sa dozati bine efortul pentru a ajunge impreuna la finish.
3. Protejati-va bunurile. Securizati-va bunurile din casa, schimbati incuietori daca este nevoie, cumparati un safe. Vinderea lucrurilor din casa este frecventa si este in scopul procurarii de substante. Nu o face ca sa va faca rau ci ca sa nu ii fie rau.
4. Incurajati tratamentul. Dar nu o faceti de fiecare data cand vorbiti. Identificati resurse pentru tratament, modalitati de tratament si oferiti-va sprijinul pentru a le accesa daca doreste.
5. Informati-va despre adictii si substantele folosite. Daca demonstrati intelegere a fenomenului adictiilor precum si a efectelor substantelor puteti deveni un bun furnizor de informatii si sa va solicite in momentul in care are nevoie de informatii noi. Informatiile sunt oferite de pe o pozitie neutra, fara a le amplifica sau submina. Apelati la specialisti in adictii pentru consiliere in adictii, si pentru a planifica impreuna strategia potrivita.
6. Nu facilitati consumul/adictia. Din momentul in care consumul/adictia a devenit „publica”, nu faceti nimic din ceea ce ar putea intretine adictia. Comunicati ferm, dar bland, ca nu acceptati consumul de substante in casa dvs. si ca nu puteti sa ii mai dati bani cash. Identificati, stabiliti si explicati care sunt consecintele in cazul in care este surprins consumand in casa dvs. Intrebati-va daca ceea ce faceti, il ajuta sau ii faciliteaza adictia.
7. Aveti grija de dvs. Cum spuneam mai sus recuperarea din adictie este un maraton, nu un sprint. Daca directionati toata disponibilitatea de timp, emotionala, financiara samd. catre adictia copilului, adult sau nu, nu doar ca va va scadea imunitatea prin stresul generat, dar va va putea si imbolnavi. Lasati copilul, minor sau adult, sa vada ca va traiti si propria viata, cat mai autentic, cat mai frumos, si fara a va asuma responsabilitatea recuperarii lui ci doar a sprijinului in recuperare. Responsabilitatea recuperarii apartine celui dependent si daca va asumati prea mult din aceasta felie dependentul va renunta la ea. Este mai de impact asupra bolii dependentului sa isi vada parintii avand grija de ei, avand compasiune fata de dependent si boala lui, dar plasand responsabilitatea recuperarii asupra celui dependent.